Căsătoria

„Am citit cândva că Gogol ar fi vrut să râdă lumea la Căsătoria până când râsul dă în plâns, până când ai uitat de ce râdeai și până când descoperi dincolo de comicul imediat o lume care se zărește ca prin perdele de dantelă. O lume difuză care îți intră pe sub piele și îți accelerează pulsul. E lumea care prevestește neputința și care vorbește liber despre înălțimea oamenilor care nu pot ajunge unde își doresc. Ori nu au aripi ori nu au cum să se ridice dintr-un loc mlăștinos și întunecos unde singurătatea și absența iubirii apasă pe umerii lor. Nu e o poveste despre ceremonia nunții sau despre celebrarea fericirii, e doar o poveste despre oameni care caută oameni. Neîncetat.” – Andrei și Andreea Grosu