Menajeria de sticlă

"Piesa este o amintire si prin urmare este nerealista. Amintirea isi permite multe licente poetice. Ea omite anumite detalii; pe altele le exagereaza, in functie de valoarea emotionala a subiectului pe care il atinge, asta pentru ca amintirea locuieste numai si numai in inima" - Tennessee Williams

Tennessee Williams este dramaturgul pentru care amintirea este motorul intregii sale opere. Aceasta incepe cu piesa "Menajeria de sticla" scrisa in anul 1944. Caracterul ei pregnant autobiografic ne invita sa ne intoarcem intr-o America a anilor 30', in plina criza economica, in tineretea lui Tom Lanier Williams (adevaratul nume al dramaturgului). O tinerete marcata de revolta, de nevoia de autocunoastere, de iubire, de nevoia de libertate si descoperire a vietii sub toate aspectele ei.

Este una dintre cele mai jucate piese ale celebrului dramaturg american. Un spectacol despre o lume care trăiește la granița dintre realitate și fantezie. O mamă autoritară care încearcă să-și compenseze eșecurile, proiectându-și ambițiile și speranțele asupra fiicei. Un fiu care caută să evadeze din mediul ostil prin poezie și aventură. O fiică sensibilă care tânjește după iubire. Realitatea va pătrunde în universul lor fragil, schimbându-le destinul.

Tennessee Williams (1911 – 1983), laureat al Premiului Pulitzer pentru "Un tramvai numit dorință" și "Pisica pe acoperișul fierbinte", este cunoscut publicului român în special datorită ecranizării piesei „Un tramvai numit dorință”, cu Marlon Brando și Vivien Leigh în rolurile principale.

A mai scris Vară și Fum, Trandafirul tatuat, Camino Real, Baby Doll, Menajeria de sticlă, Orfeu în Infern, Brusc, Vara trecută, Noaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții și Piesa celor două personaje.