Trei generații

„Căutând idei de spectacol cu Dorina Lazăr, am ajuns la istoria sentimentală a Trei generații – istorie frământată, amestecată cu iubiri neîmplinite, cu pasiuni și constrângeri nemeritate. Am vrut să creăm un spectacol cu parfum de epocă, costume frumoase, decor și muzică de atmosferă de sfârșit și de început de secol. Având roluri bine scrise și actori pe măsură, am construit un spectacol “de teatru” cu început, poveste și final”. Dinu Cernescu „Premiera cu Trei generații a Luciei Demetrius, nu e un moft, nu e un capriciu melancolic, ci începutul unui program, un demers estetic, profesional, menit să pună la dispoziția tinerilor – actori, regizori, spectactori – o privire avizată a românilor despre români, o privire asupra a ceea ce a însemnat subtilitatea autorului de a lăsa să transpară printre rânduri adevărul, arta de a fenta cenzura, să înțelegem de ce erau sălile de spectacol pline ochi, chiar dacă cei din sală stăteau cu mănuși pe mână și cu pledul pe genunchi”. Dorina Lazăr

Lucia Demetrius (16 februarie 1910, București – 29 iulie 1992, București) a fost prozatoare, poetă, traducătoare, actriță și autoare dramatică. Trei generații a avut premiera în 1956 la Teatrul Municipal (actualul Teatrul Lucia Sturza Bulandra). Din distribuție au făcut parte mari actori: Ștefan Ciubotărașu (Ioniță), Marietta Rareș (Sultana), Fory Eterle (Chiril), Tantzi Cocea (Ruxandra), Jules Cazaban (Alexandru Irimescu), Leny Caler (Domnișoara Macri cea mică), Benedict Dabija (Ilie), Beate Fredanov (Eliza). S-a jucat cu succes de-a lungul timpului în teatre din Bucurețti, în provincie dar și în străinătate (la Riga, la Teatro Nuovo din Torino și în Lituania), s-a tradus în cinci limbi (rusă, germană, maghiară, franceză și arabă), a fost ecranizată în trei versiuni, în regia lui Nicolae Motric și a Ioanei Prodan (1971), a lui Nae Comarnescu (1981) și a Olimpiei Arghir (1985), iar în 1989, compozitorul Sergiu Sarchizov a realizat opera în trei acte cu același titlu.