Szereposztás
- Sânziana, Baba Catrina, ZânăAnca Hanu
- Baba Rada, Zâna LaculuiMiriam Cuibus
- Baba Anghelica, ZânăAngelica Nicoară
- Baba Marghioala, ZânăIrina Wintze
- Tândală, Baba GheorghițaRomina Merei
- Tândală, Baba GheorghițaDiana Buluga
- Baba Casandra, ZânăAdriana Băilescu
- Pasărea măiastră, Baba Safta, ZânăPatricia Brad
- Pasărea măiastră, Baba Safta, ZânăDiana-Ioana Licu
- PepeleaMatei Rotaru
- Zmeul, Baba AnicaIonuț Caras
- Papură, Baba DomnicaRadu Lărgeanu
- CodruțaCristian Grosu
- PăcalăAdrian Cucu
- LăcustăCătălin Herlo
- PârleaDragoș Pop
- Popa ParodieCristian Rigman
- Zorilă, PaharniculMiron Maxim
- Murgilă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, StolniculSilvius Iorga
- Cuviosul Mihnea TrompetistulMihnea Blidariu
A szereposztás változhat.
Egy előadás
A darabról
Cu Sânziana și Pepelea redescoperim copilăria teatrului românesc, acea naivitate hazlie, jucăușă, care grăiește însă multe adevăruri despre firea românească valabile și astăzi; un text foarte teatral, cu potențialități scenice, de joc… „E jucăuș, da, afirmă regizorul, era și vremea când se descopereau, cel puțin la noi, efectele scenice, trapa, lumina electrică, schimbatul rapid al decorurilor, coborârea din plafon… și într-adevăr, ceea ce se vede la Alecsandri, și o făcea mai mult sau mai puțin calculat, era cunoașterea folclorului. Iar noi am mers mult pe această cale a folclorului, și nu la modul superficial, ci mai aprofundat: am ajuns la iele, la vrăjitoare, la blesteme, la legătura cu religia creștină, cu ortodoxismul. Ținta spectacolului este însă în primul rând să bine-dispună“. Multe personaje au fost reinventate, regândite, așa cum spune Alexandru Dabija „după mintea noastră de acum“. „Alecsandri nu a introdus popa ca personaj, noi am folosit până și rugăciunile de ploaie. Ne jucăm. Din punctul acesta de vedere e foarte bine, pentru că textul este extrem de liber. De-aicea vine poate dimensiunea lui shakespeariană, pentru că este foarte liber în schema pe care o propune. Propune o schemă pe care poți face multe lucruri. Și râzi, și e mult folclor și multă Moldovă prezentă, chiar și tipul de haz… care trece de la un comic grosolan la o melancolie foarte prezentă.“ Libertatea incredibilă pe care o lasă piesa se poate vedea și la nivelul muzicii, creată, reinventată la rândul ei, toate părțile muzicale purtând semnătura Adei Milea. „Textul este un muzical, o «feerie națională» muzicală, textul original este plin de cântecele, iar profitând de acest lucru ne-am pus și noi pe cântecele dar… pe ale noastre sau, mai bine zis pe ale Adei Milea... ele ilustrează personaje, situații, anumite momente de vârf… Muzica exprimă de obicei mult mai bine decât textul, dacă e și bună, și nimerită, iar teatrul este în general prea inundat de cuvinte…“ Extrase din interviul realizat de Ștefana Pop-Curșeu cu regizorul Alexandru Dabija. Interviul integral poate fi citit în caietul de sală al spectacolului.