Scaunele

Scaunele – poate cea mai metafizică dintre piesele lui Ionesco, continuă să ne răscolească existența, pe care o credem sau vrem cu disperare să o credem, plină de sens și de evenimente importante. Ionesco ne arată, fără menajamente, golul în care ne zbatem, o imagine a omenirii în căutarea propriei identități și a unui scop care să ne justifice viața. Doi bătrâni își analizează cu melancolie viața. Vorbesc, se agită și așteaptă, alintându-se cu amintiri ratate. O analiză a ceea ce a fost fericirea și nefericirea lor. Trec fulgerător de la tristețea fără gravitate la un entuziasm fără durată, se mint, se ceartă și se consolează reciproc. Un discurs despre singurătatea în doi, despre ratarea în cuplu și moartea de unul singur.