Orlando. O cameră doar a ei

Orlando. O cameră doar a ei urmărește timp de secole pendularea între genuri, roluri și forme de apartenență, fără să se fixeze definitiv într-una dintre ele. În centrul spectacolului rămâne aceeași întrebare, reluată de fiecare epocă sub altă formă — cine poate deveni Orlando și cine are dreptul să-i spună povestea? Un cor al autoarelor construiește și destabilizează continuu această biografie. Orlando devine pe rând personaj, proiecție, teritoriu de negociere. În jurul lui, figuri precum Shakespeare, Pope sau Swift aduc cu ele limbajele și prejudecățile propriilor timpuri, iar istoria devine un spațiu în care identitatea se scrie, se rescrie și se contrazice. În inima acestei traversări rămâne problema continuității. Ce anume supraviețuiește schimbării și ce se pierde de fiecare dată când devenim altcineva? Orlando privește identitatea ca pe o materie compusă din memorie, dorință, proiecție și timp, identitate mereu recognoscibilă și mereu străină de ea însăși.