Oxigén

Scrisă în Moscova, în 2002, piesa Oxigen a fost pusă în scenă de Centrul de teatru documentar Teatr.doc, în 2003, devenind un spectacol-manifest, căutat de spectatorii din capitala Rusiei, invitat la numeroase festivaluri internaționale și multipremiat. După ce Oxigen a fost tradusă în engleză și după un spectacol-lectură, în 2004, la Royal Court Theatre din Londra, această piesă a lui Ivan Viripaev a început să cucerească teritorii teatrale, din cele mai diverse spații culturale.

Dacă ar fi să identificăm o variantă teatrală a lui Quentin Tarantino, atunci trebuie să mergem pe urmele pieselor lui Ivan Viripaev, acest rebel din Rusia, care se înrudește cu legendarul regizor american prin deschiderea unui spațiu de joc între tandrețe și cruzime – un spațiu minat și gata oricând să sară în aer, un spațiu unde parodia, farsa, tragedia și poezia se încrucișează și șochează spectatorul. Dar cei doi artiști se înrudesc mai ales prin forțarea continuă a limitelor. La artistul american e vorba de o răfuială cu limitele filmului, la Viripaev e vorba de o continuă confruntare cu limitele teatrului. Iar Oxigen este un text-emblemă al acestei confruntări, un text cu o structură dramatică completamente atipică, drept urmare nu suntem chemați la o piesă de teatru, ci mai degrabă la o piesă-concert. Un concert cu 10 piese dintr-un nou album despre principiul activ al vieții – oxigenul!

Oxigen este un dialog exploziv între o EA și un EL, un dialog care pornește de la istorisirea unei iubiri demente, acea iubire atât de puternică, încât îl înnebunește pe om și poate ajunge la crimă. O iubire dementă care alături de setea de aer sunt cauzele tuturor evenimentelor din lume. Dialogul este greu de descurcat, fără inhibiții și plin de contradicții, așa cum complicată și contradictorie este viața asta pământeană. Viață care ar trebui să respecte cele Zece Porunci biblice, pe care EL și EA le iau la scărmănat: cele Zece Porunci devin 10 compoziții, cu strofe și refrene ce conturează stupefiante, bulversante și incitante mirări, întrebări, teme de reflecție despre răul ce macină viețile oamenilor din Rusia și din lumea-ntreagă, o lume zguduită de nesfârșite forme de violență și degradare umană. Concertul începe cu Piesa nr.1. – Dans. Dansul plămânilor, un dans care se identifică cu viața și cu dreptul de a trăi pe acest pământ. Un dans ce anunță un spectacol în care totul este altfel, căci e vorba de povestea unor rătăciți care ies în fața spectatorilor în căutarea unei doze suplimentare de oxigen, acea gură de oxigen de care avem nevoie atunci când suntem copleșiți de prea multe emoții, în confruntarea cu lumea asta complicată, exasperantă, contradictorie și iluzorie.

Spectacolul este recomandat spectatorilor peste 14 ani.

Spectacolul poate fi prezentat cu subtitrare în limba română în baza unui acord prealabil.