Madarak voltunk

Baladă dansată Cândva eram păsări. Nu aveam casă, nu aveam pământ. Cerul era casa noastră. Zburam dintr-o lume în alta, nu ne oprea nici graniță, nici drum. Odată am ajuns pe un tărâm bogat. Era plin de mâncare, căldură, liniște. Am mâncat. Am rămas. Am vrut să plecăm, dar mai degrabă am mâncat. Am rămas. Și după o vreme… nu am mai putut zbura niciodată. Aripile ni s-au îngreunat. Ne-au căzut penele. Ne-au crescut picioarele și ne-au legat de pământ. Am devenit oameni. Dar ceva din noi tot a rămas din viața anterioară… De atunci pribegim, dintr-un loc în altul.Când pornim la drum, nu ne opresc nici granițe, nici drumuri. Pentru că ne amintim: că odată, cândva, mai zburam.