Năpasta

Triunghiul morții, cu obsesia justiției implacabile și a pedepsei imanente – iată ceea ce face ca suflul dens al acestui spectacol longeviv al TNC să fie resimțit si azi, la 19 ani de la premieră, de un public sensibil la tragedia personajelor caragialiene. Anca (Monica Ardeleanu, Costinela Ungureanu), Dragomir (Dragoș Măceșanu), Gheorghe (Cătălin Mihai-Miculeasa) și Ion Pădurarul (Adrian Andone) sunt pionii propriului destin, în care dragostea mincinoasă, setea de răzbunare și umilitudinea paroxistică reprezintă liantul unei drame pe drept cuvânt clasice.

Cronici:

„Nebunul asumat este Ion și în acest rol Adrian Andone îi urmează lui Valentin Mihali, o adevărată provocare. Strălucit rezolvată. Adrian Andone face o demonstrație simplă de stări diferite, cu efecte multiple. Pe deoparte stârnește râsul, pentru că, totuși, omul râde și de manifestările amuzante, în fond, ale unui semen afectat psihic, făcând-o cu seninătate și fără vreun sens răutăcios… Sunt excelente, prin simplitate, trecerile de la omul nebun la cel normal, sobru, cu conștiință, ce se împotrivește violenței, pentru ca apoi să revină la forma subumană în care l-a adus nefericita conjunctură a semenilor.

Într-un fel, această fericită întâmplare a viețuirii îndelungate a unui spectacol, impunând o schimbare a distribuției, pentru a-l duce mai departe, are o dubla semnificație. Mai întâi în privința efemerului din arta teatrală. Efemerul emoției unei reprezentații dar și efemeritatea jocului pe scenă. Actorii își trăiesc viața în atâtea întruchipări și acum publicul poate vedea cum unii pleacă și alții vin. Au fost Natașa Raab, Valentin Mihali, Constantin Cicort, Tudorel Petrescu, de-acum ei rămân în amintirea celor care i-au văzut, rămân în cronici și așa cum i-a imortalizat o filmare. Vocea Natașei Raab rămâne pe mai departe prezentă în spectacol prin cântecul de final.”