Gaițele - memento mori

Piesa „Gaițele” (sau „Cuibul de viespi”) este una dintre comediile de valoare ale perioadei interbelice din dramaturgia națională, aparține scriitorului Al. Kirițescu, iar acțiunea piesei are loc chiar în Craiova. „Gaițele” (1932) este piesa care închide trilogia burgheză a scriitorului, din care mai fac parte piesele „Marcel și Marcel” (sau „Anișoara și ispita”) și „Florentina”. Dramaturgul Al. Kirițescu creionează portretul savuros al micii burghezii. Poate cea mai apropiată de comedia caragialiană, prin virulența satirică și valoarea literară incontestabilă, piesa „Gaițele” reflectă cel mai clar atitudinea critică a scriitorului față de societatea vremii sale.

Funerarul și viața în tonuri senzațional-comice, iată rețeta “oltenească” pe care Alexandru Kirițescu (1888-1951) a reușit să ne-o livreze impecabil în cea mai populară piesă a sa, Gaițele, una dintre cele mai îndrăgite de generații succesive de spectatori. Deși a scris peste o duzină, Kirițescu pare autorul unei singure piese, atât de populară a devenit “Gaițele”, cu toate că la premieră (1930, Teatrul Regina Maria) critica l-a făcut “praf”! Camil Petrescu a receptat-o cu indulgență, dar îi reproșa autorului că folosește expresii franțuzite (cuib de viespi, nu “viespar”, cum zicem noi, românii…). În perioada proletcultistă, prin vocea criticilor de direcție, “Gaițele” devine prilej de, cum altfel, înfierare a burgheziei române.

Singur, doar Radu Stanca (Note despre Teatrul lui Alexandru Kirițescu, Tribuna, 1958) va face o lectură neinfluențată de tonul epocii, dar Stanca era om de teatru și profesionist pe deasupra. Autorul, ne informează Mircea Ghițulescu în medalionul dedicat autorului în “Istoria literaturii române. Dramaturgia” (Ed. TracusArte, 2008), nu va încerca nici el să despartă apele de uscat, nedorind să intre în polemici inutile cu doctrina epocii. Așa zicând, “farsa morbidă” a supraviețuit de una singură, în special prin ceea ce Ghițulescu remarca a fi “neobișnuita compoziție sonoră ce poate fi tratată asemenea unei excentrice partituri corale”.