Iubitul meu dușman

În Iubitul meu dușman, Gianina Cărbunariu plasează acțiunea într-o reuniune de familie din ajunul Crăciunului, într-o casă de vacanță din România. Membrii unei familii și câțiva prieteni apropiați se întâlnesc pentru a petrece sărbătorile și a pregăti botezul unui copil. Discuțiile aparent obișnuite despre viața de zi cu zi alunecă treptat în dispute despre Revoluția din 1989, comunism, conspirații politice și identitate națională. Pe măsură ce tensiunile cresc, realitatea cotidiană este invadată de fantomele trecutului, apar în scenă Elena Ceaușescu, Anna Bathory, Jean Pârvulesco. Personajele se confruntă cu propriile prejudecăți, nostalgii și teorii contradictorii despre istorie și prezent. Piesa explorează modul în care trecutul continuă să bântuie prezentul și felul în care conflictele ideologice se mută, subtil, în intimitatea sufrageriilor, în conversațiile dintre cei apropiați.

Pornind de la cercetări realizate în România și Slovacia, spectacolul Iubitul meu dușman își propune să investigheze mecanismele dezinformării și ale polarizării sociale, lansând întrebarea dacă, într-o lume marcată de conflicte și propagandă, mai este posibil să găsim o poveste comună care să ne apropie, nu să ne dezbine.

Cronici

„Spectacolul integrează toate temele sensibile ale momentului, fiecare temă este documentată, dramatizată într-un exercițiu de teatru politic, o investigare cu mijloace performative a cauzelor care au dus la fragmentare socială.

Imaginarul schimbării care promitea o nouă lume, tipic propagandei comuniste, este reconfigurat de propaganda suveranistă, propovăduind o întoarcere la vechea lume, dar există un punct comun, nevoia de recuperare a unui statut social și economic, și Doru este receptiv la retorica lui Victor și a Sabinei: istorie, tradiții, discurs rasist, anti-globalizare, reîntoarcerea la universul patriarhal. (…) Personaj secundar, fantoma capricioasă traversează epoci, reglează istorii/ istoria, Romanița Ionescu fiind imbatabilă în rolul fantomei Elenei Ceaușescu, o mise en abyme în care o cameră de filmat încearcă să țină pasul cu improvizațiile și spontaneitatea acestui personaj (nemulțumit de aspectul și profunzimea sa).