Zorba grecul

Când spunem Zorba grecul automat facem două conexiuni: un film de Oscar și o capodoperă a literaturii elene. Înainte de film și de acest spectacol, a fost, însă, cartea. Iar povestea ei începe de la o întâmplare reală – în tinerețe, Kazantzakis deschisese, în tovărășia unui aventurier, o mină de lignit în Pelopones. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineață cețoasă, pe țărmul Greciei continentale, a fost providențială. Călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumusețea aspră a unei umanități atemporale, cât și răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacțiune. Zorbas îi oferă o nouă cheie a înțelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăznește să caute dragostea. Alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenței și al morții. Publicat la Atena în 1946 și în anul următor la Paris, romanul începe să fie tradus rapid încă din timpul vieții scriitorului, popularitatea lui sporind după lansarea filmului lui Kakoyannis. Spectacolul Teatrului Național traduce în limbaj teatral marea sensibilitate a frumoasei povești cretane și, totodată, repune în discuție câteva dintre constantele unei lumi care nu s-a schimbat chiar atât de mult pe cât ne-ar plăcea să credem: violența, însingurarea, dar și iubirea ca forță motrice, ca forță vitală și catalizator al speranței.