Război

„Război” de Lars Norén ne pune față în față cu cele mai urâte caracteristici pe care un om le poate dobândi în lupta pentru supraviețuire, unde nu mai există mamă, tată, fiică, soră, ci doar un celălalt. Adevăratul război se dă acum, în interiorul fiecăruia, nu cu celălalt, ci cu sinele. Într-o realitate plină de haos și dezumanizare, natura noastră primitivă va prelua rapid și imperceptibil controlul. Acțiunea are loc într-o țară fără nume, ruinată de un război. Publicul este martor la viața unei familii, care se luptă într-o lume care nu mai este guvernată de nici o regulă etică. Într-o zi, un soț, care e și tată, se întoarce pe neașteptate acasă, unde nimic nu mai e cum era odată. În această lume, nu mai există inocență, iar cei asupriți nu sunt diferiți de cei care asupresc. Anda Drăgan, regizor Cronici RĂZBOI, la Teatrul „Tony Bulandra” și gânduri despre un actor și un prieten, Radu Câmpean… Ionuț Cristache, 24 martie 2025, Gazeta Dâmboviței O seară de primăvară, sala mică a Teatrului „Tony Bulandra”, ca o celulă întunecoasă, iar datele problemei sunt acestea: RĂZBOI de Lars Noren; traducerea: Carmen Vioreanu; regia: Anda Drăgan; scenografia: Mc Ranin; universul sonor: Octavian Șarament; regia tehnică: Mihai Bălăceanu; sunetul: Șerban Fleancu; Luminile: Oana Caibăr… Cu: Andreea Tănase, Radu Câmpean, Alexandra Stroe, Andrei Mărcuță, Oana Marcu… * Am, în sala apăsătoare și cenușie, un sentiment amestecat, de îngândurare și tristețe. Nu e vorba doar despre război aici, e și despre teatru sau, mai bine zis, în primul rând despre teatru. O imagine distopică mă urmărește, așezat pe scaunele tari, și ele un decor de luptă, nu-i așa? Mi se tot pare că vecinul meu din primul rând (seamănă teribil cu un domn trumpist, de departe, abia încape în scaunul mic…) e cel mai puternic om din lume și a venit neinvitat la „Război”. Tocmai citeam, de curând, ce scria despre el (acela originar…) o cunoscută poetă: „E narcisist, mitoman, grandoman, palavragiu, ipocrit, vulgar, agresiv. Freud ne dă explicația: o are mică și neputincioasă. Addendutza, pentru cei care înțeleg mai greu: râdem ce râdem, dar aceasta nu este o glumă. E un adevăr demonstrat științific.” * Despre „Război”, așadar… Un vechi om politic din patria personajului ipotetic visat de mine în sala mică, Lincoln, zicea că nu există nicio cale onorabilă de a ucide, nicio modalitate blândă de a distruge, nu este nimic bun într-un război, excepție făcând sfârșitul său. Doar că, în spectacolul pe care mă pregătesc să-l văd, nici sfârșitul nu mai este o excepție. Cum scria Platon, doar morții văd sfârșitul războiului. Nimeni nu pleacă la război gândindu-se că Dumnezeu este de partea cealaltă. Atenție, „exemplar american” al vecinului meu de scaun, unul de-al tău mai spunea și că războiul este modalitatea lui Dumnezeu de a-i învăța pe americani geografie. Canada, Panama, Groenlanda, Fâșia Gaza… Deci, „Război” de Lars Norén ne pune față în față cu cele mai urâte caracteristici pe care un om le poate dobândi