Profu de religie

Spectacolul „Profu’ de religie” abordează maniera în care adevărul poate fi interpretat și manipulat în diverse feluri astfel încât sensul său devine relativ. Credința într-un adevăr unic se sparge în zeci de bucăți. La ora de religie, profesorul le cere elevilor să spună care este definiția adevărului; de aici pornește o adevărată dispută și controversă. Una dintre eleve, Mara, cu o imaginație peste media clasei, susține că adevărul este relativ și că fiecare om își are adevărul său. După ora de religie, când Mara nu a putut să-și impună punctul de vedere, o convinge pe una dintre colegele sale, Anca, de faptul că profesorul de religie a atins-o într-un mod necuviincios pe genunchi. Este felul în care un copil își ia revanșa asupra autorității, plutind între fantezia personală și realitatea mistificată. Anca nu a văzut ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce nu s-a întâmplat, dar se lasă convinsă și chiar manipulată de Mara să redea faptele povestite dirigintelui clasei. Familiile copiilor îngroașă confuzia, iar mass-media, din dorința de a da evenimentului propriu-zis un grad de veridicitate, va produce tulburări și confuzii în plus. Reacția adulților potențează negativ confuzia copiilor într-o lume în care adevărul și minciuna se subminează reciproc. Este războiul tuturor contra tuturor.

Cronici:

„Tandemul Mihailov-Bobi Pricop înregistrează o frumoasă izbândă la Teatrul Național din Craiova, unde spectacolul „Profu’ de religie“ a avut premiera. Ideea piesei îi aparține dramaturgului Mihaela Michailov și e importantă nu doar ca problemă filosofică (ce e adevărul?), ci mai cu seamă în contextul conflictelor repetate între adevărul propovăduit de educatori (scoală, biserică, familie) și realitatea vieții de școlar. (…) Urmând cursul unui crescendo bine calibrat spectacolul sugerează convingător bruiajul de care are parte adevărul într-o societate nesigură pe principiile propovăduite care fragilizează condiția umană. O face în afara moralizării, cu un haz bine controlat… de necaz.”